Stiuca (Esox Lucius) Delta Dunarii pare sa fie ultimul refugiu al ei. Este pradatorul înzestrat perfect de natura, situat în vârful piramidei trofice din ecosistemele acvatice dulcicole, având o viteza de invidiat, 25-28 m/s, pe distante scurte. Corpul fusiform este perfect adaptat pentru un demaraj fulgerator, care se dovedeste de prea multe ori mortal.Stiuca are o dezvoltare rapida, atingand in numai 3 saptamani 15mm, iar maturitatea sexuala la varsta de 3ani, cand are aproximativ 700-800grame, si poate ajunge la exemplare de peste 20kg. Perioada de reproducere are loc dupa topirea gheturilor, adica in februarie-martie. Temperatura optima de hranire este de 17-18?C. Când temperatura apei devine 13-15 grade C, metabolismul stiucii se accelereaza, si se hraneste toata ziua, iar cu intensitate maxima, dimineata si înainte de amurg. Primavara când temperatura apei creste, stiucile se deplaseaza spre apele mai putin adânci, unde încalzirea apei atrage hrana vie a pradatorilor. Perioada de pescuit: In afara perioadei de prohibitie care incepe pe 1 februarie si tine aproximativ 2 luni stiuca se pescuieste tot timpul anului. Exista insa perioade cand este mai greu de gasit: de exemplu primavara cand sunt atinse cotele de inundatie si pestii patrund pe suprafetele mlastinoase, stiuca urmarindu-i in aceste locuri. In lunile de vara, datorita vegetatiei si a bogatiei puietului, stiuca nu prea este atrasa de lingurite: se prind in special marlite. In schimb toamna cand puietul se retrage la iernat si bradisul a cazut pe fundul apei, se prind exemplarele mari. Perioada optima pentru pescuitul stiucii este luna octombrie. Vara o gasim mai în centrul baltilor, urmarind deasemenea cârdurile de puiet. Când temperatura apei creste foarte mult, trebuie cautata în locurile cu apa adânca, între canale dintre balti si micile“japse” ce se formeaza între ele.Comportamentul In primele stadii de viata stiuca traieste in carduri, si ca si ceilalti pesti se hraneste cu microorganismele din apa. Mai tarziu devine solitara si aproape exclusiv ihtiofaga. Ziua, stiuca sta ascunsa in preajma vegetatiei, aproape nemiscata in pozitie oblica(de atac-cu capul mai sus, de repaus-cu capul mai jos) repezindu-se numai asupra pestilor care ii trec prin preajma ,insa noaptea vaneaza activ pentru a-si potoli lacomia(desi urmareste mai ales maruntisul, poate inghiti si pesti mai mari pana la 1/3 din greutatea proprie). Se hraneste cu pesti marunti, broaste, serpi de apa, mamifere mici de apa si se arata a fi si canibal. Desi lacoma, stiuca nu se hraneste tot timpul cu toate ca digera repede si ramane cu stomacul gol, sta zile intregi inactiva, pentru ca apoi sa inghita mai mult decat ii este necesar. Activitatea stiucilor se declanseaza aproape simultan, nu numai intr-un anumit loc sau intr-o apa, ci pe un teritoriu mult mai larg asa cum se intampla si cu incetarea hranirii lor. În perioadele optime de hranire (toamna), exemplarele mai mici, vor ataca mai aproape de mal, iar cele mari un pic mai în larg. Tot în aceasta perioada, încercati naluci de dimensiuni mai mari. Nu folositi aceeasi naluca în aceeasi balta de prea multe ori. Incercati sa imprimati nalucii dumneavoastra o viteza si o miscare cât mai apropiate de ceea ce vrea sa imite: un peste ranit, bolnav. Aruncati naluca în directia soarelui, si nu folositi naluci foarte stralucitoare daca apa este foarte limpede. Si nu uitati ca iarna la copca cele mai bune rezultate se obtin la pestisor viu