In sens larg,prin biotop se intelege un complex de factori abiotici care conditioneaza existentavietii pe Pamant.In sens restrans,prin biotop intelegem spatiul in care traiesc vietuitoareleprecum si factorii de mediu care influenteaza viata acestora.
Lumina depinde de cantitatea de radiatii solare care cade pe unitatea de timp care se desfasoara in cal/cm patrat/min.Ea depinde de pozitia geografica si de densitatea si inaltimea vegetatiei.Astfel,in padurile de conifere este intuneric si frig,e cand in padurile de mesteceni este lumina si cald.
Temperatura depinde si ea de intensitarea radiatiei solare si influenteaza viata plantelor si animalelor.Temperatura la sol este influentata de covorul vegetal,de tipul de sol si de prezenta apei.Astfel,solul umed se incalzeste mai greu decat solul uscat.
Din punct de vedere ecologic se poate vorbii de urmatoarele tipuri de temperaturi:
-temperatura zero,la care incepe dezvoltarea si activitatea imediata a unei specii;
-temperatura eficienta,la care dezvoltarea se produce normal;
-temperatura optima,la care procesele metabolice ,cresterea si dezvoltarea se produc cu randament maxim.
Curentii de aer din atmosfera transporta apa,substanta esentiala pt. viata,sub forma de nori.Curentii de ar (vanturile) se produc din cauza diferentelor de presiune atmosferica datorate incalzirii inegale a aerului din vecinatatea suprefetei Pamantului.Vanturile sunt in relatie reciproca cu covorul vegetal.Ele influenteaza cresterea si dezvlotarea ,chiar si aspectul exterior al plantelor.La randul lor padurile influenteaza vanturile,opunand rezistenta in fata acestora si chiar modificand viteza coloanei de aer.In conditiile in care curentii de aer sunt calzi si uscati ,acestia pot produceaparitia deserturilor.
Relieful,este un factor abiotic important care influenteaza structura,compozitia si distributia populatiilor de plante si animale in biotop.
Influenta unei forme de relief asupra vietuitoarelor nu este aceeasi in zone climatice diferite.
Solul se formeaza prin interactiunea roca-covor vegetal-clima-relief-trecut geologic al terenullui.Formarea solului are loc ca urmare a degradarii si alterarii rocilor sub influenta factorilor climatici si biotici.Pe parcursul acestui proces solul devine fertil.Fertilitatea solului este determinata de constituentii sai minerali si organici.Constituentii minerali sunt :argila (care are o mare capacitate de retinere a apei),sarurile minerale,pulberile(pref si mal),nisipul(particule mici de roci de 0,02-2 mm si minerale nealterate),pietrisul (fragmente mari de 2-20 mm de roci nealterate).
Principalul constituent organic al slolului este litiera(stratul de frunze moarte,resturi, de frunze,ramuri),principala sursa de substanta organica,generatoare de humus
joi, 30 octombrie 2008
vineri, 24 octombrie 2008
Somnul (Silurus Glanis) Denumirea ştiinţifică : Silurus Glanis Denumiri populare : codău, moacă, somotei (somnul mic, până la 2 kg), irma RaspandireIn toate apele Europei, in rauri, lacuri şi balti de ses şi de deal. La noi este raspandit in raurile si lacurile de şes, Dunare şi Delta Dunarii. DimensiuniEste cel mai mare peşte de apa dulce care traieşte la noi. In mod curent are 1 metru şi 5-6 kg, dar poate ajunge la 50-100 kg. DescriereEste unul dintre peştii cel mai usor de recunoscut de pe la noi. Capul este turtit de sus in jos, fiind garnisit cu o gura mare, plina de dintisori marunti, pe ambele falci, indreptati spre inapoi. Pe falca superioara are doua mustati lungi, pe lateral, si patru mustati mai mici, indreptate in jos. Trunchiul este destul de scurt, cilindric. Coada este lunga, inotatoarea anala intinzandu-se pe toata lungimea ei. Culoarea este cenusiu marmorat, cu burta alb-murdar. Culorile se modifica si in functie de culoarea dominanta a mediului in care traieste. Nu are solzi ci un mucus protector, extrem de alunecos. Este un peşte in general nocturn, are ca principale simturi pipaitul (se foloseste de cele 6 mustati), auzul (percepe imediat zbaterea momelii vii in carlig) şi mirosul (sesizeaza resturile de carne de la abator folosite ca momeala). Cel mai important si dezvoltat simt este auzul, fiind foarte sensibil la vibratii. Deci momelile artificiale mai “zgomotoase” vor fi mai eficiente.Ca momeli naturale prefera: - buchetul de râme negre, coropisnita sau lipitoarea mare.Trebuie pescuit în mare liniste, deoarece sesizeaza orice vibratie a barcii sau a malului, si cât mai aproape de noi, pentru a putea fi usor de controlat. Văzul este slab. Ca urmare a traiului pe fundul apei, cu lumină puţină, ochii s-au atrofiat, fiind foarte mici. Mod de viaţăPe timpul zilei stă ascuns in cotloane, gropi, langa arbori cazuti, bolovani mari, confundandu-se cu mediul. Noaptea pleacă la vanătoare, de multe ori auzindu-se loviturile de coadă cu care işi imobilizează prada in noptile de vara. Somoteii mici umbla in carduri. Somnul mare in schimb este singuratic. Este un peste teritorial, fidel locului in care s-a nascut. Imperecherea are loc la peste 18 grade C, iar pâna pe la mijlocul lunii august se hraneste normal. Ca peşte rapitor, incepe sa se hraneasca imediat ce a depasit stadiul de alevin cu larve de insecte, rame, viermi, broscute, peştisori, el nu poate digera hrana la mai putin de 10 C. Se hraneşte si cu animale moarte, pe care le gaseste cu ajutorul mirosului, fiind un sanitar al apelor. Iarna intra la iernat, in gropi adanci, in acelasi gropan intalnindu-se somni de toate dimensiunile, de la somotei de 1 kg pana la somni de 40 kg.
Fauna acvatica include 160 de specii de pesti : 75 specii de peste de apa proaspata, 70 specii de crabi, melci si scoici, animale microscopice si specii de apa adanca. Ei formeaza una dintre cele mai mari bogatii ale Deltei Dunarii. Printre cele mai frecvente specii sunt : crapul, carasul, stiuca, somnul, bibanul. In timpul perioadei de reproducere, diferite specii de pesti din Marea Neagra (cega, nisetru) – asa numitii “pesti fara oase” de catre istoricul antic Herodot – urca pe bratele Dunarii. Majoritatea pestilor ce constituie suursa de hrana pentru sute de mii de pasari, traiesc in reteaua de lacuri si parauri : Furtuna, Trei Iezere, Balcanestii Mari, Babina, Gorgova, Isac, Uzlina, Lumina, Puiu, Rosu etc. Cele mai importante pescarii sunt cele de la Mila35, Crisan, Gorgova, Mila 23-sat, Matita, Sulina, Mahmudia, Uzlina si Dunavat. Dintre speciile de pesti intalnite in Delta un loc aparte il ocupa sturionii marini: pastruga, morun, nisetru, de la care provin vestitele icre negre (caviarul), precum si sturionii de apa dulce: cega si viza. Dintre pestii migratori amintim scrumbia, care primavara urca pe Dunare cateva sute de km pentru a-si depune icrele. Cel mai mare potential piscicol al tarii se gaseste evident in Delta Dunarii, aici se obtine 50% din productia de peste de apa dulce a Romaniei. Desi bogatiile Dunarii si indeosebi ale Deltei au fost puternic afectate de braconieri si de management inadecvat, acest teritoriu mai pastreaza amintirea vremurilor de belsug, totusi Delta Dunarii asigura 50% din cantitatea de peste necesara obtinerii produselor din peste in Romania. Unele specii de pesti sunt intr-o continua crestere in ceea ce priveste numarul de indivizi, cum ar fi stiuca, somnul, din nefericire insa salaul este intr-o continua descrestere. Suprafetele de pescuit sunt anual stabilite de catre Uniunea Vanatorilor si Pescarilor Amatori si Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii. Cateva din cele mai importante zone de pescuit sunt : (detalii) 1. Bratul Sf. Gheorghe km 70-75, km 50-55, km 30-40 : somn, crap - lacuri de pescuit langa Dunavat si pana la lacul Razim : stiuca si biban 2. Bratul Sulina – de la Caraorman la Dunarea Veche : crap - lacul Fortuna, lacul Baclanesti, 3 Iezere si Bogdaproste : stiuca si biban Din cele mai intalnite specii de pesti amintim : caracuda, linul, pastruga, crapul, salaul, avatul, bibanul, obletele, rosioara, carasul, somnul, stiucaIata cateva lucruri ce nu le veti gasi in manualele de zi cu zi, lucruri utile adunate pentru dumneavoastra de la batranii deltei, oameni ce si-au acumulat si perfectionat experienta de-a lungul timpului, lucruri si informatii utile ce le-am adunat timp de 5 ani pentru ca dumneavoastra, clientii nostri, si nu in ultimul rand, prietenii nostrii, sa va bucurati cu adevarat de momentele de neuitat ce le-ati putea petrece cu noi in Delta Dunarii.
Stiuca (Esox Lucius) Delta Dunarii pare sa fie ultimul refugiu al ei. Este pradatorul înzestrat perfect de natura, situat în vârful piramidei trofice din ecosistemele acvatice dulcicole, având o viteza de invidiat, 25-28 m/s, pe distante scurte. Corpul fusiform este perfect adaptat pentru un demaraj fulgerator, care se dovedeste de prea multe ori mortal.Stiuca are o dezvoltare rapida, atingand in numai 3 saptamani 15mm, iar maturitatea sexuala la varsta de 3ani, cand are aproximativ 700-800grame, si poate ajunge la exemplare de peste 20kg. Perioada de reproducere are loc dupa topirea gheturilor, adica in februarie-martie. Temperatura optima de hranire este de 17-18?C. Când temperatura apei devine 13-15 grade C, metabolismul stiucii se accelereaza, si se hraneste toata ziua, iar cu intensitate maxima, dimineata si înainte de amurg. Primavara când temperatura apei creste, stiucile se deplaseaza spre apele mai putin adânci, unde încalzirea apei atrage hrana vie a pradatorilor. Perioada de pescuit: In afara perioadei de prohibitie care incepe pe 1 februarie si tine aproximativ 2 luni stiuca se pescuieste tot timpul anului. Exista insa perioade cand este mai greu de gasit: de exemplu primavara cand sunt atinse cotele de inundatie si pestii patrund pe suprafetele mlastinoase, stiuca urmarindu-i in aceste locuri. In lunile de vara, datorita vegetatiei si a bogatiei puietului, stiuca nu prea este atrasa de lingurite: se prind in special marlite. In schimb toamna cand puietul se retrage la iernat si bradisul a cazut pe fundul apei, se prind exemplarele mari. Perioada optima pentru pescuitul stiucii este luna octombrie. Vara o gasim mai în centrul baltilor, urmarind deasemenea cârdurile de puiet. Când temperatura apei creste foarte mult, trebuie cautata în locurile cu apa adânca, între canale dintre balti si micile“japse” ce se formeaza între ele.Comportamentul In primele stadii de viata stiuca traieste in carduri, si ca si ceilalti pesti se hraneste cu microorganismele din apa. Mai tarziu devine solitara si aproape exclusiv ihtiofaga. Ziua, stiuca sta ascunsa in preajma vegetatiei, aproape nemiscata in pozitie oblica(de atac-cu capul mai sus, de repaus-cu capul mai jos) repezindu-se numai asupra pestilor care ii trec prin preajma ,insa noaptea vaneaza activ pentru a-si potoli lacomia(desi urmareste mai ales maruntisul, poate inghiti si pesti mai mari pana la 1/3 din greutatea proprie). Se hraneste cu pesti marunti, broaste, serpi de apa, mamifere mici de apa si se arata a fi si canibal. Desi lacoma, stiuca nu se hraneste tot timpul cu toate ca digera repede si ramane cu stomacul gol, sta zile intregi inactiva, pentru ca apoi sa inghita mai mult decat ii este necesar. Activitatea stiucilor se declanseaza aproape simultan, nu numai intr-un anumit loc sau intr-o apa, ci pe un teritoriu mult mai larg asa cum se intampla si cu incetarea hranirii lor. În perioadele optime de hranire (toamna), exemplarele mai mici, vor ataca mai aproape de mal, iar cele mari un pic mai în larg. Tot în aceasta perioada, încercati naluci de dimensiuni mai mari. Nu folositi aceeasi naluca în aceeasi balta de prea multe ori. Incercati sa imprimati nalucii dumneavoastra o viteza si o miscare cât mai apropiate de ceea ce vrea sa imite: un peste ranit, bolnav. Aruncati naluca în directia soarelui, si nu folositi naluci foarte stralucitoare daca apa este foarte limpede. Si nu uitati ca iarna la copca cele mai bune rezultate se obtin la pestisor viu
vineri, 17 octombrie 2008
Delta Dunarii-date generale
Delta Dunarii
Clima
Delta Dunarii se încadreaza în spatiul cu climat temperat semiarid specific stepelor pontice. Spatiile acvatice plane si foarte întinse, acoperite în diferite grade cu vegetatie, întrerupte de insulele nisipoase ale câmpurile marine, alcatuiesc o suprafata activa specifica deltei si lagunelor adiacente, cu totul diferita de cea a stepelor pontice.
Aceasta suprafata activa reactioneaza fata de radiatia totala receptionata si de circulatia generala a atmosferei rezultând un mozaic de microclimate. Radiatia totala variaza între un minim de 3,5 Kcal/cmp înregistrat în lunile de iarna si un maxim de 17 Kcl./cmp, in luna iulie. In functie de intesitatea activitatii centrilor barici principali se instaleaza conditii specifice de vreme : zile de iarna blânde (când activeaza centrul baric nord-est european), zile de iarna geroase, cu vânturi puternice (când actioneaza anticiclonii nord-atlantici), zile de vara calde si uscate (când actionaza anticiclonii tropicali atlantici), zile de vara ploioase (când interactioneaza aerul din bazinul mediteranean cu cel rece din nord-vestul Europei).
Durata de stralucire a soarelui este mare, media multianuala fiind de 2250 ore, dar poate ajunge la 2600 ore în anii cu nebulozitate redusa. Temperatura se distribuie neuniform pe suprafata deltei. Mediile multianuale indica cresterea temperaturii de la vest spre est. La nivelul vârfului deltei (Tulcea) temperatura medie multianuala este de 10,94 C, în delta fluviala (Gorgova), de 10,96 C, pe tarmul marii (Sulina), de 11,05 C, iar în largul Marii Negre (Platforma Gloria), de 11,86 C.
Amplitudinile medii zilnice reflecta diferentele mari datorate naturii suprafetei active : la Gorgova variaza între un maxim de 9 C (în iulie) si un minim de 3,8 C (in decembrie), la Sulina între 2,8 C (în iulie) si 1,4 C (în noembrie), iar la statia Gloria între 2,3 C (în iulie) si 1 C (în decembrie si februarie). Sumele anuale ale temperaurilor medii zilnice efective se apropie de 1600 C. Umezeala aerului înregistreaza cele mai mari valori de pe teritoriul României. Umezeala relativa a aerului variaza iarna între 88 - 84% la Gorgova si 89 85% la Sulina si Sfântu Gheorghe, iar vara, între 69 - 71% la Gorgova si 77 - 80%, la Sulina si Sfântu Gheorghe. Precipitatiile sunt reduse cantitativ si scad de la vest spre est datorita efectului suprafetei active specifice deltei, precum si al Marii Negre. La intrarea în Delta Dunarii (Tulcea) se înregistreaza o cantitate medie multianula a precipitatiilor de 450 mm, iar la Sulina, de 360mm. In cea ma mare parte a deltei cad între 350 si 400 mm ploaie, iar pe litoralul deltaic si cea mai mare parte a lagunelor, sub 350 mm.
Stratul de zapada este subtire si se mentine perioade scurte de timp, numai în iernile mai aspre.Asemenea situatii s-au petrecut în anii 1928-1929, 1953-1954, 1941-1942, 1984-1985, când apele marii lânga tarm au înghetat timp de 45 - 60 zile. Vânturile dominante bat din sectorul nordic alternativ cu sectorul sudic, cele mai intense accelerari de vânt înregistrându-se iarna si în sezoanele de tranzitie. Sezoanele sunt distribuite foarte neuniform în spatiul Deltei Dunarii. La intrarea în delta, la Tulcea, mediile pe 90 ani releva ca sunt 142 zile de vara si 60 zile de iarna, iar primaverile au durata aproape egala cu toamnele. La Sulina aceleasi medii multianuale indica 145 zile de vara si numai 15 zile de iarna, iar primaverile sunt mai lungi (122 zile) decât toamnele (83 zile).
Floră
Vegetaţia deltei este reprezentată în mare parte de o vegetaţie specifică mlaştinilor(stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia piticã) şi ocupă 78% din totalul suprafeţei. Zăvoaiele ocupă 6% din suprafaţa deltei, fiind păduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind periodic inundate, , iar ochiurile de apă sunt acoperite de o vegetaţie acvatică şi plutitoare, ocupând 2% din suprafaţa deltei. De asemenea, există păduri pe câmpurile Letea şi Caraorman şi sunt alcătuite din stejar brumãriu, stejar pedunculat, frasin, plop tremurãtor, ulm, plante agăţătoare.
Faună
Delta Dunarii adaposteste 98% din fauna acvatica a Europei - peste 3400 de specii, multe din ele fiind unice în lume, lepidoptere acvatice si de moluste gasteropode de Europa si tot aici îsi gãsesc refugiul mamifere rare cum sunt Mustela lutreola, Lutra lutra si Felis silvestris. Amfibienii sunt reprezentati prin 2 specii de caudate si 6 specii de anure, iar reptilele prin 8 specii, majoritatea serpi (4 specii). Pestii sunt prezenti prin 65 specii, cei mai multi de apã dulce (60%), restul migrând primãvara din Marea Neagrã. Intre acestia din urmã, sturionii si scrumbiile au rol important, atât stiintific, cât si economic. Pãsãrile sunt cele care au creat faima deltei, cunoscutã, încã de la începutul secolului ca un paradis avian. Renumele se datoreazã celor 327 specii pe care
le putem întâlni în deltã si care reprezintã 81% din avifauna României. Dintre acestea cuibãresc 218 specii, restul de 109 specii trecând prin deltã si rãmânând diferite perioade de timp toamna, iarna si primãvara. Pãsãrile acvatice sunt cele mai numeroase : cuibãrersc 81 specii si trec prin deltã 60 specii, în total 141 specii, ceea ce reprezintã 82% din avifauna acvaticã europeanã. Avifauna acvaticã din Delta Dunãrii este alcãtuitã dintr-un nucleu de specii vechi, bine adaptate la mediul acvatic, la care se adãugã, speciile accesorii si speciile cosmopolite. Nucleul avifaunei este format din 75 specii a cãror viatã este legatã de prezenta apei. Acestea se grupeazã în 5 tipuri ecologice principale : specii strâns legate de apã, strict stenotope (cufundari, corcodei, furtunari, pelicani, cormorani, unele anatide), specii de stufãrii (toate speciile de paseriforme acvatice), specii de tãrmuri (stârci, lopãtari, tigãnusi, unele anatide), specii de pajisti hidrofile cu vegetatie bogatã continuate cu stufãrii (ralide), specii de tãrmuri marine (unele laride). Multe specii, mai ales dintre rate, gâste, pescãrusi, apar frecvent în diferiti biotopi. Speciile accesorii sunt cele care se integreazã secundar în avifauna acvaticã, devenind din ce în ce mai numeroase pe mãsura transformãrii cosistemelor acvatice. Zãvoaiele sunt populate de silvii, muscari, filomele, pitigoi, cinteze, la care se adaugã, în timpul cuibãritului, rate, cormorani si stârci. In pãdurile de pe câmpurile marine Letea si Caraorman cuibãresc 64 specii tipice avifaunei pãdurilor nemorale (silvii, mierle, ciocãnitori, mãcãleandru, pitigoi, graur, precum si codalbul (Haliaetus albicilla), gaia brunã, acvila piticã, vulturul pescar . Fazanul (Phasianus colchicus) a fost introdus prin colonizare, populatia dezvoltându-se rapid. In pajistile de stepã nisipoasã sunt specifice potârnichea, prepelita, ciocârliile, pasãrea ogorului (Burchinus oedicnemus). In satele deltei, pe lângã gospodãrii, sunt frecvente gugustiucul, vrabia de casã, rândunica, barza, lãstunul. O serie de specii acvatice se asociazã în timpul cuibãritului formând colonii care sunt aglomerãri de cuiburi pe spatii, în general mici. Cauzele asocierii sunt legate de penuria suprafetelor de constructie a cuiburilor, precum si de avantajele oferite de prezenta unui numãr mare de pãsãri în apãrarea cuiburilor cu ouã sau pui. Coloniile de cuibãrit au reprezentat dintodeauna atractia deltei. Miile de cuiburi construite pe crengile zãvoaielor de salcie sau în stufãrii, zgomotul infernal, atmosfera specificã altor ere geologice, zborul sãgetãtor al miilor de pãsãri care îsi hrãnesc puii, transformã coloniile de pãsãri într-un rai nu numai al ornitologilor, dar si al oricãrui iubitor al naturii. In Delta Dunãrii sunt mai multe tipuri de c
olonii : de stârci, lopãtari, tigãnusi si cormorani, de pelicani si cormorani, de pescãrusi, de avoazete si ciocântorsi, de chirighite, de chire. Colonia de pelicani din zona cu regim de protectie integralã Rosca-Buhaiova este cea mai mare din Europa si este un exemplu de colonie mixtã. Aici se asociazã mai multe mii de perechi de pelican comun, cu zeci, pãnã la sute de perechi de pelican cret si cormoran mare.Accesul în apropierea coloniilor este permis numai specialistilor, care au autorizatii speciale obtinute de la ARBDD din Tulcea. Fermecat de tot ce se iveste in drum, calatorul poposit aici nu stie ce sa admire mai intai: unduirea stufului in bataia vantului, varietatea pasarilor sau a vegetatiei, asezarile pescaresti intinse de-a lungul canalelor. Nici unul dintre iubitorii naturii care au fost in Delta nu va uita pescuitul sau zilele petrecute la cabanele pescaresti sau in vreun cort unde, deasupra focului, fierbe ciorba pescareasca pe care nu o poti intalni decat aici.Trebuie sa precizam ca in Delta se poate pescui tot timpul anului, exceptie facand perioada depunerii icrelor care incepe la 1 aprilie durand 60 zile. Este interzis accesul la rezervatiile naturale cand incepe perioada cuibaritului, la jumatatea lunii iunie. Dintre centrele turistice ale Deltei Dunarii amintim : Maliuc (cu amenajari pentru agrement), asezarile pescaresti: Pardina, Chilia Veche (baza pentru agrement). Ofertele de cazare din aceasta zona sunt variate, pensiunile din zona oferind servicii care sunt unice in tara cum ar fi : cazare si masa, mancaruri traditionale, oferte de excursii in Delta Dunarii cu vaporasul sau cu barca sau alte servicii specifice locului.
Dunării este limitată la sud-vest de podişul Dobrogei, la nord formează graniţa cu Ucraina, iar în est se varsă în Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de paralela de 45°, latitudine N şi de meridianul de 29°, longitudine E. Delta ocupă, împreună cu complexul lagunar Razim - Sinoe 5050 km², din care 732 km² aparţin Ucrainei, Deltei propriu-zise revenindu-i o suprafaţă de 2540 km².
Dunărea ajunsă la Pătlăgeanca se bifurcă în două braţe, Braţul Chilia la nord şi Braţul Tulcea la sud, braţ care mai apoi la Ceatal Sfantu Gheorghe, se desparte în Braţul Sulina şi Braţul Sfântul Gheorghe.
Braţul Chilia, formează graniţa cu Ucraina, şi transportă pe cursul său de o lungime de 104 km², 60% din apele şi aluviunile Dunării. Datorită celor 67 milioane de tone aluviuni aduse de Dunăre, Delta Dunării creşte anual în suprafaţă cu 40 de metri.
Braţul Sulina este situat în mijlocul Deltei, şi spre deosebire de Chilia are un curs rectiliniu, fiind permanent dragat şi întreţinut pentru navigaţia vaselor maritime. Are o lungime de 71 km şi transportă 18% din volumul de apă al Dunării.
Cursul braţului Sfântul Gheorghe este orientat spre sud-est, şi se desfăşoară pe 112 km, transportând 22% din debitul Dunării. La vărsare formeaza insulele Sacalin considerate un început de deltă secundară.
Delta Dunării este plasată, din punct vedere geologic , într-o regiune mobilă a scoarţei terestre numită Platforma Deltei Dunării (regiunea predobrogeană). Platforma Deltei Dunării vine în contact în partea de sud-vest cu Orogenul Nord Dobrogean, prin falia Oancea-Sf. Gheorghe, care este aproximativ paralelă cu Braţul Sfântu Gheorghe.
Structura geologică a acesteia este alcătuită dintr-un fundament cristalin peste care se dispune transgresiv o cuvertură sedimentară reprezentată printr-o succesiune de depozite paleozoice, triasice, jurasice, cretacice, neogene şi cuaternare, derminate prin forajele de mare şi mică adâncime efectuate în zonă. Depozitele de vârstă Paleozoică, ce aparţin etajelor Silurian-Permian (438-230 milioane de ani), sunt alcătuite din calcare, dolomite, siltite, gresii litice, cu intercalaţii de tufuri vitroclastice.
Depozitele de vârstă Triasică (248-213 milioane de ani) sunt alcătuite, la bază, din siltite feruginoase, argilite, gresii, microconglomerate, cu intercalaţii de porfire feldspatice, diabaze şi melafire, iar transgresiv apar dolomite, gresii calcaroase, siltite, marne ş.a., ce conţin specii vegetale (Striatoabietites sp., Ovalipollis ovalis ş.a.), foraminifere (Glomospirella sp., Spirillina sp. ş.a.), conodonde (Gondolella navicula, Gladiogondolella tethydis ş.a.).
Depozitele de vârstă Jurasică (epocile Dogger-Malm – 176-142 milioane de ani) sunt alcătuite în principal din calcare (la bază), argile calcaroase, gresii, precum şi calcare cenuşii şi gălbui (la partea superioară), cu fosile de foraminifere (Textularia jurassica, Spirillina orbicula ş.a.), dinofagelat
e (Nannoceceratopsis spicula, N. pellucida, Ctenidodinium panneum ş.a.) etc. Depozitele de vârstă Cretacică ce aparţin etajelor Apţian-Senonian (121-65 milioane de ani) sunt alcătuite, în principal, din argile şi siltite feruginoase, cu intercalaţii de gresii fine sau dolomite gipsifere, ce conţin o fitocenoză săracă cu Trilobosporilites apiverucatus, Clavifera triplex etc.
Depozitele de vârstă Neogenă (etajele Sarmaţian-Romanian – 13,5-1,8 milioane de ani) sunt alcătuite dintr-o succesiune de strate cu calcare lumaşelice, nisipuri, siltite şi argile, cu Mactra sp., nisipuri, siltite şi argile roşcate, cu Dosinia maeotica, nisipuri fine cenuşii (cu Dreissena rimestiensis, Limnocardium sp., nisipuri cu Stylodacna orientalis şi nisipuri cu intercalaţii de argile, ce conţin specimene de Viviparus bifarcinatus, Dreissena polymorpha etc.
Depozitele de vârstă Cuaternară (depozite deltaice ce aparţin etajelor Pleistocen-Holocen – 1,8-0,01 milioane de ani) sunt alcătuite, la bază, dintr-un strat de argile roşii-carămizii urmate de o succesiune de strate de pietrişuri, nisipuri, siltite, argile şi strate de loess, iar la partea superioară se dispun aluviuni de origine fluviatilă şi fluvio-lacustră. (Mutihac V., 1990; Ionesi L, 1994).
Geomorfologie
Delta Dunării, situată în partea de NV a Mării Negre (între 44˚46’00" lat. N – platforma Bugeac, 45˚40’00" lat. N şi 28˚40’24" long. E – Orogenul Nord Dobrogean, respectiv 29˚40’50" long. E – platforma Mării Neagre), reprezintă din punct de vedere geomorfologic un relief de acumulare dezvoltat la gura de vărsare a Dunării în Marea Neagră. (Coteţ P., 1973, Romanescu Gh, 1995.
Conform clasificării FAO (SOTER – Procedure Manual, 1993), Delta Dunării este inclusă la categoria formelor de relief regionale de tip câmpie umedă pe depozite aluviale fluviatile cu un grad ridicat de fragmentare.
Delta Dunării este caracterizată prin forme de relief pozitive numite grinduri şi forme de relief negative reprezentate prin depresiuni umplute cu apă (lacuri). În prezent, delta se prezintă sub forma unei suprafeţe plane cu o pantă de 0,006 ‰, străbătută de un păienjeniş de ape: braţe de fluviu, canale şi gârle, punctată de lacuri şi japşe. Diferenţele de altitudine, faţă de nivelul mării, sunt de 8-10 m în zona grindurilor şi -2 - -4 m în zona depresiunile lacustre. (Coteţ P., 1973; Soil of the Romanian Danube Delta Biosphere Reserve, 1996)
Teritoriul Deltei Dunării se împarte în două subregiuni geografice şi anume: Delta propriu-zisă ce ocupă o suprafaţă de 4.250 km2, aflată între braţele fluviului şi zona complexului Razim, cu o suprafaţă de 990 km2. Din punct de vedere fizico-geografic Delta se împarte transversal pe braţele fluviului în două mari subregiuni naturale: delta fluvială şi delta maritimă.
Delta fluvială ocupă peste 65% din suprafaţa totală a deltei şi se întinde de la ceatalul Izmail, spre aval, până la grindurile Letea şi Caraorman, pe linia Periprava (pe braţul Chilia) – Crişan (pe braţul Sulina) – Ivancea (pe braţul Sf. Gheorghe) – Crasnicol – Perişor. Această subregiune a Deltei Dunării este împărţită în mai multe unităţi naturale cum ar fi: Depresiunea Sireasa, Depresiunea Şontea-Furtuna, Depresiunea Pardina, Depresiunea Matiţa-Merhei, Grindul Chilia, Grindul Stipoc, Ostrovul Tătaru, Ostrovul Babina, Ostrovul Cernovca, Depresiunea Litcov, Depresiunea Erenciuc, Depresiunea Roşca-Buhaiova, Lunca Tulcea-Murighiol şi Depresiunea Dranov-Dunavăţ, etc.
Delta maritimă ocupă mai puţin de 35% din suprafaţa Deltei Dunării, la răsărit de linia Periprava-Crişan-Ivancea-Crasnicol-Perişor. În această subregiune, ca şi în cazul deltei fluviale, întâlnim zone cu relief pozitiv şi negativ dar, spre deosebire de prima subregiune, fundul depresiunilor este sub nivelul mării în cele mai multe cazuri. (Soil of the Romanian Danube Delta Biosphere Reserve, 1996).
Dunărea ajunsă la Pătlăgeanca se bifurcă în două braţe, Braţul Chilia la nord şi Braţul Tulcea la sud, braţ care mai apoi la Ceatal Sfantu Gheorghe, se desparte în Braţul Sulina şi Braţul Sfântul Gheorghe.
Braţul Chilia, formează graniţa cu Ucraina, şi transportă pe cursul său de o lungime de 104 km², 60% din apele şi aluviunile Dunării. Datorită celor 67 milioane de tone aluviuni aduse de Dunăre, Delta Dunării creşte anual în suprafaţă cu 40 de metri.
Braţul Sulina este situat în mijlocul Deltei, şi spre deosebire de Chilia are un curs rectiliniu, fiind permanent dragat şi întreţinut pentru navigaţia vaselor maritime. Are o lungime de 71 km şi transportă 18% din volumul de apă al Dunării.
Cursul braţului Sfântul Gheorghe este orientat spre sud-est, şi se desfăşoară pe 112 km, transportând 22% din debitul Dunării. La vărsare formeaza insulele Sacalin considerate un început de deltă secundară.
Delta Dunării este plasată, din punct vedere geologic , într-o regiune mobilă a scoarţei terestre numită Platforma Deltei Dunării (regiunea predobrogeană). Platforma Deltei Dunării vine în contact în partea de sud-vest cu Orogenul Nord Dobrogean, prin falia Oancea-Sf. Gheorghe, care este aproximativ paralelă cu Braţul Sfântu Gheorghe.
Structura geologică a acesteia este alcătuită dintr-un fundament cristalin peste care se dispune transgresiv o cuvertură sedimentară reprezentată printr-o succesiune de depozite paleozoice, triasice, jurasice, cretacice, neogene şi cuaternare, derminate prin forajele de mare şi mică adâncime efectuate în zonă. Depozitele de vârstă Paleozoică, ce aparţin etajelor Silurian-Permian (438-230 milioane de ani), sunt alcătuite din calcare, dolomite, siltite, gresii litice, cu intercalaţii de tufuri vitroclastice.
Depozitele de vârstă Triasică (248-213 milioane de ani) sunt alcătuite, la bază, din siltite feruginoase, argilite, gresii, microconglomerate, cu intercalaţii de porfire feldspatice, diabaze şi melafire, iar transgresiv apar dolomite, gresii calcaroase, siltite, marne ş.a., ce conţin specii vegetale (Striatoabietites sp., Ovalipollis ovalis ş.a.), foraminifere (Glomospirella sp., Spirillina sp. ş.a.), conodonde (Gondolella navicula, Gladiogondolella tethydis ş.a.).
Depozitele de vârstă Jurasică (epocile Dogger-Malm – 176-142 milioane de ani) sunt alcătuite în principal din calcare (la bază), argile calcaroase, gresii, precum şi calcare cenuşii şi gălbui (la partea superioară), cu fosile de foraminifere (Textularia jurassica, Spirillina orbicula ş.a.), dinofagelat
e (Nannoceceratopsis spicula, N. pellucida, Ctenidodinium panneum ş.a.) etc. Depozitele de vârstă Cretacică ce aparţin etajelor Apţian-Senonian (121-65 milioane de ani) sunt alcătuite, în principal, din argile şi siltite feruginoase, cu intercalaţii de gresii fine sau dolomite gipsifere, ce conţin o fitocenoză săracă cu Trilobosporilites apiverucatus, Clavifera triplex etc.Depozitele de vârstă Neogenă (etajele Sarmaţian-Romanian – 13,5-1,8 milioane de ani) sunt alcătuite dintr-o succesiune de strate cu calcare lumaşelice, nisipuri, siltite şi argile, cu Mactra sp., nisipuri, siltite şi argile roşcate, cu Dosinia maeotica, nisipuri fine cenuşii (cu Dreissena rimestiensis, Limnocardium sp., nisipuri cu Stylodacna orientalis şi nisipuri cu intercalaţii de argile, ce conţin specimene de Viviparus bifarcinatus, Dreissena polymorpha etc.
Depozitele de vârstă Cuaternară (depozite deltaice ce aparţin etajelor Pleistocen-Holocen – 1,8-0,01 milioane de ani) sunt alcătuite, la bază, dintr-un strat de argile roşii-carămizii urmate de o succesiune de strate de pietrişuri, nisipuri, siltite, argile şi strate de loess, iar la partea superioară se dispun aluviuni de origine fluviatilă şi fluvio-lacustră. (Mutihac V., 1990; Ionesi L, 1994).
Geomorfologie
Delta Dunării, situată în partea de NV a Mării Negre (între 44˚46’00" lat. N – platforma Bugeac, 45˚40’00" lat. N şi 28˚40’24" long. E – Orogenul Nord Dobrogean, respectiv 29˚40’50" long. E – platforma Mării Neagre), reprezintă din punct de vedere geomorfologic un relief de acumulare dezvoltat la gura de vărsare a Dunării în Marea Neagră. (Coteţ P., 1973, Romanescu Gh, 1995.
Conform clasificării FAO (SOTER – Procedure Manual, 1993), Delta Dunării este inclusă la categoria formelor de relief regionale de tip câmpie umedă pe depozite aluviale fluviatile cu un grad ridicat de fragmentare.
Delta Dunării este caracterizată prin forme de relief pozitive numite grinduri şi forme de relief negative reprezentate prin depresiuni umplute cu apă (lacuri). În prezent, delta se prezintă sub forma unei suprafeţe plane cu o pantă de 0,006 ‰, străbătută de un păienjeniş de ape: braţe de fluviu, canale şi gârle, punctată de lacuri şi japşe. Diferenţele de altitudine, faţă de nivelul mării, sunt de 8-10 m în zona grindurilor şi -2 - -4 m în zona depresiunile lacustre. (Coteţ P., 1973; Soil of the Romanian Danube Delta Biosphere Reserve, 1996)
Teritoriul Deltei Dunării se împarte în două subregiuni geografice şi anume: Delta propriu-zisă ce ocupă o suprafaţă de 4.250 km2, aflată între braţele fluviului şi zona complexului Razim, cu o suprafaţă de 990 km2. Din punct de vedere fizico-geografic Delta se împarte transversal pe braţele fluviului în două mari subregiuni naturale: delta fluvială şi delta maritimă.
Delta fluvială ocupă peste 65% din suprafaţa totală a deltei şi se întinde de la ceatalul Izmail, spre aval, până la grindurile Letea şi Caraorman, pe linia Periprava (pe braţul Chilia) – Crişan (pe braţul Sulina) – Ivancea (pe braţul Sf. Gheorghe) – Crasnicol – Perişor. Această subregiune a Deltei Dunării este împărţită în mai multe unităţi naturale cum ar fi: Depresiunea Sireasa, Depresiunea Şontea-Furtuna, Depresiunea Pardina, Depresiunea Matiţa-Merhei, Grindul Chilia, Grindul Stipoc, Ostrovul Tătaru, Ostrovul Babina, Ostrovul Cernovca, Depresiunea Litcov, Depresiunea Erenciuc, Depresiunea Roşca-Buhaiova, Lunca Tulcea-Murighiol şi Depresiunea Dranov-Dunavăţ, etc.
Delta maritimă ocupă mai puţin de 35% din suprafaţa Deltei Dunării, la răsărit de linia Periprava-Crişan-Ivancea-Crasnicol-Perişor. În această subregiune, ca şi în cazul deltei fluviale, întâlnim zone cu relief pozitiv şi negativ dar, spre deosebire de prima subregiune, fundul depresiunilor este sub nivelul mării în cele mai multe cazuri. (Soil of the Romanian Danube Delta Biosphere Reserve, 1996).
Clima
Delta Dunarii se încadreaza în spatiul cu climat temperat semiarid specific stepelor pontice. Spatiile acvatice plane si foarte întinse, acoperite în diferite grade cu vegetatie, întrerupte de insulele nisipoase ale câmpurile marine, alcatuiesc o suprafata activa specifica deltei si lagunelor adiacente, cu totul diferita de cea a stepelor pontice.
Aceasta suprafata activa reactioneaza fata de radiatia totala receptionata si de circulatia generala a atmosferei rezultând un mozaic de microclimate. Radiatia totala variaza între un minim de 3,5 Kcal/cmp înregistrat în lunile de iarna si un maxim de 17 Kcl./cmp, in luna iulie. In functie de intesitatea activitatii centrilor barici principali se instaleaza conditii specifice de vreme : zile de iarna blânde (când activeaza centrul baric nord-est european), zile de iarna geroase, cu vânturi puternice (când actioneaza anticiclonii nord-atlantici), zile de vara calde si uscate (când actionaza anticiclonii tropicali atlantici), zile de vara ploioase (când interactioneaza aerul din bazinul mediteranean cu cel rece din nord-vestul Europei).Durata de stralucire a soarelui este mare, media multianuala fiind de 2250 ore, dar poate ajunge la 2600 ore în anii cu nebulozitate redusa. Temperatura se distribuie neuniform pe suprafata deltei. Mediile multianuale indica cresterea temperaturii de la vest spre est. La nivelul vârfului deltei (Tulcea) temperatura medie multianuala este de 10,94 C, în delta fluviala (Gorgova), de 10,96 C, pe tarmul marii (Sulina), de 11,05 C, iar în largul Marii Negre (Platforma Gloria), de 11,86 C.
Amplitudinile medii zilnice reflecta diferentele mari datorate naturii suprafetei active : la Gorgova variaza între un maxim de 9 C (în iulie) si un minim de 3,8 C (in decembrie), la Sulina între 2,8 C (în iulie) si 1,4 C (în noembrie), iar la statia Gloria între 2,3 C (în iulie) si 1 C (în decembrie si februarie). Sumele anuale ale temperaurilor medii zilnice efective se apropie de 1600 C. Umezeala aerului înregistreaza cele mai mari valori de pe teritoriul României. Umezeala relativa a aerului variaza iarna între 88 - 84% la Gorgova si 89 85% la Sulina si Sfântu Gheorghe, iar vara, între 69 - 71% la Gorgova si 77 - 80%, la Sulina si Sfântu Gheorghe. Precipitatiile sunt reduse cantitativ si scad de la vest spre est datorita efectului suprafetei active specifice deltei, precum si al Marii Negre. La intrarea în Delta Dunarii (Tulcea) se înregistreaza o cantitate medie multianula a precipitatiilor de 450 mm, iar la Sulina, de 360mm. In cea ma mare parte a deltei cad între 350 si 400 mm ploaie, iar pe litoralul deltaic si cea mai mare parte a lagunelor, sub 350 mm.
Stratul de zapada este subtire si se mentine perioade scurte de timp, numai în iernile mai aspre.Asemenea situatii s-au petrecut în anii 1928-1929, 1953-1954, 1941-1942, 1984-1985, când apele marii lânga tarm au înghetat timp de 45 - 60 zile. Vânturile dominante bat din sectorul nordic alternativ cu sectorul sudic, cele mai intense accelerari de vânt înregistrându-se iarna si în sezoanele de tranzitie. Sezoanele sunt distribuite foarte neuniform în spatiul Deltei Dunarii. La intrarea în delta, la Tulcea, mediile pe 90 ani releva ca sunt 142 zile de vara si 60 zile de iarna, iar primaverile au durata aproape egala cu toamnele. La Sulina aceleasi medii multianuale indica 145 zile de vara si numai 15 zile de iarna, iar primaverile sunt mai lungi (122 zile) decât toamnele (83 zile).
Floră
Vegetaţia deltei este reprezentată în mare parte de o vegetaţie specifică mlaştinilor(stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia piticã) şi ocupă 78% din totalul suprafeţei. Zăvoaiele ocupă 6% din suprafaţa deltei, fiind păduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind periodic inundate, , iar ochiurile de apă sunt acoperite de o vegetaţie acvatică şi plutitoare, ocupând 2% din suprafaţa deltei. De asemenea, există păduri pe câmpurile Letea şi Caraorman şi sunt alcătuite din stejar brumãriu, stejar pedunculat, frasin, plop tremurãtor, ulm, plante agăţătoare.
Faună
Delta Dunarii adaposteste 98% din fauna acvatica a Europei - peste 3400 de specii, multe din ele fiind unice în lume, lepidoptere acvatice si de moluste gasteropode de Europa si tot aici îsi gãsesc refugiul mamifere rare cum sunt Mustela lutreola, Lutra lutra si Felis silvestris. Amfibienii sunt reprezentati prin 2 specii de caudate si 6 specii de anure, iar reptilele prin 8 specii, majoritatea serpi (4 specii). Pestii sunt prezenti prin 65 specii, cei mai multi de apã dulce (60%), restul migrând primãvara din Marea Neagrã. Intre acestia din urmã, sturionii si scrumbiile au rol important, atât stiintific, cât si economic. Pãsãrile sunt cele care au creat faima deltei, cunoscutã, încã de la începutul secolului ca un paradis avian. Renumele se datoreazã celor 327 specii pe care
le putem întâlni în deltã si care reprezintã 81% din avifauna României. Dintre acestea cuibãresc 218 specii, restul de 109 specii trecând prin deltã si rãmânând diferite perioade de timp toamna, iarna si primãvara. Pãsãrile acvatice sunt cele mai numeroase : cuibãrersc 81 specii si trec prin deltã 60 specii, în total 141 specii, ceea ce reprezintã 82% din avifauna acvaticã europeanã. Avifauna acvaticã din Delta Dunãrii este alcãtuitã dintr-un nucleu de specii vechi, bine adaptate la mediul acvatic, la care se adãugã, speciile accesorii si speciile cosmopolite. Nucleul avifaunei este format din 75 specii a cãror viatã este legatã de prezenta apei. Acestea se grupeazã în 5 tipuri ecologice principale : specii strâns legate de apã, strict stenotope (cufundari, corcodei, furtunari, pelicani, cormorani, unele anatide), specii de stufãrii (toate speciile de paseriforme acvatice), specii de tãrmuri (stârci, lopãtari, tigãnusi, unele anatide), specii de pajisti hidrofile cu vegetatie bogatã continuate cu stufãrii (ralide), specii de tãrmuri marine (unele laride). Multe specii, mai ales dintre rate, gâste, pescãrusi, apar frecvent în diferiti biotopi. Speciile accesorii sunt cele care se integreazã secundar în avifauna acvaticã, devenind din ce în ce mai numeroase pe mãsura transformãrii cosistemelor acvatice. Zãvoaiele sunt populate de silvii, muscari, filomele, pitigoi, cinteze, la care se adaugã, în timpul cuibãritului, rate, cormorani si stârci. In pãdurile de pe câmpurile marine Letea si Caraorman cuibãresc 64 specii tipice avifaunei pãdurilor nemorale (silvii, mierle, ciocãnitori, mãcãleandru, pitigoi, graur, precum si codalbul (Haliaetus albicilla), gaia brunã, acvila piticã, vulturul pescar . Fazanul (Phasianus colchicus) a fost introdus prin colonizare, populatia dezvoltându-se rapid. In pajistile de stepã nisipoasã sunt specifice potârnichea, prepelita, ciocârliile, pasãrea ogorului (Burchinus oedicnemus). In satele deltei, pe lângã gospodãrii, sunt frecvente gugustiucul, vrabia de casã, rândunica, barza, lãstunul. O serie de specii acvatice se asociazã în timpul cuibãritului formând colonii care sunt aglomerãri de cuiburi pe spatii, în general mici. Cauzele asocierii sunt legate de penuria suprafetelor de constructie a cuiburilor, precum si de avantajele oferite de prezenta unui numãr mare de pãsãri în apãrarea cuiburilor cu ouã sau pui. Coloniile de cuibãrit au reprezentat dintodeauna atractia deltei. Miile de cuiburi construite pe crengile zãvoaielor de salcie sau în stufãrii, zgomotul infernal, atmosfera specificã altor ere geologice, zborul sãgetãtor al miilor de pãsãri care îsi hrãnesc puii, transformã coloniile de pãsãri într-un rai nu numai al ornitologilor, dar si al oricãrui iubitor al naturii. In Delta Dunãrii sunt mai multe tipuri de c
olonii : de stârci, lopãtari, tigãnusi si cormorani, de pelicani si cormorani, de pescãrusi, de avoazete si ciocântorsi, de chirighite, de chire. Colonia de pelicani din zona cu regim de protectie integralã Rosca-Buhaiova este cea mai mare din Europa si este un exemplu de colonie mixtã. Aici se asociazã mai multe mii de perechi de pelican comun, cu zeci, pãnã la sute de perechi de pelican cret si cormoran mare.Accesul în apropierea coloniilor este permis numai specialistilor, care au autorizatii speciale obtinute de la ARBDD din Tulcea. Fermecat de tot ce se iveste in drum, calatorul poposit aici nu stie ce sa admire mai intai: unduirea stufului in bataia vantului, varietatea pasarilor sau a vegetatiei, asezarile pescaresti intinse de-a lungul canalelor. Nici unul dintre iubitorii naturii care au fost in Delta nu va uita pescuitul sau zilele petrecute la cabanele pescaresti sau in vreun cort unde, deasupra focului, fierbe ciorba pescareasca pe care nu o poti intalni decat aici.Trebuie sa precizam ca in Delta se poate pescui tot timpul anului, exceptie facand perioada depunerii icrelor care incepe la 1 aprilie durand 60 zile. Este interzis accesul la rezervatiile naturale cand incepe perioada cuibaritului, la jumatatea lunii iunie. Dintre centrele turistice ale Deltei Dunarii amintim : Maliuc (cu amenajari pentru agrement), asezarile pescaresti: Pardina, Chilia Veche (baza pentru agrement). Ofertele de cazare din aceasta zona sunt variate, pensiunile din zona oferind servicii care sunt unice in tara cum ar fi : cazare si masa, mancaruri traditionale, oferte de excursii in Delta Dunarii cu vaporasul sau cu barca sau alte servicii specifice locului.
Broasca testoasa europeana este de talie mica spre mijlocie, prezentand varietati cuprinse intre 15-25 cm. Formatul corporal este diferit in functie de categoria de varsta, 
evoluand de la o forma relativ rotunda la tineret, la o forma ovala la materialul adult.Membrele testoasei de apa sunt foarte puternice, in forma de coloana, cu labe puternice si palmate, prevazute cu gheare lungi si puternice, in numar de 5 la membrele anterioare si 4 la cele posterioare. Ca particularitate,putem mentiona ca ghearele sunt unite printr-o membrana interdigitala, care le permite deplasarea usoara in apa.Corpul este bine inchis intr-o carapace dura, osificata, acoperita cu placi de natura cornoasa. Placa anala a carapacei este intreaga, nedevizibila, coada scurta, fara terminatie cornoasa. De ambeleparti ale cozii, pe partea interna a coapselor, sunt prezenti cate un tubercul conic cornos.
Culoarea este foarte variabila, cu tesutul de nuanta ce se extinde de la brun pana la negru, pe suprafata careia se gasesc raspandite mici pete sau linii de culoare galbena. Pe regiunea capului, a gatului si a membrelor se gasesc de asemenea pete de culoare galbena. Broasca testoasa de apa este raspandita pe un areal mare, ce cuprinde Europa, Asia Occidentala si Africa de Nord-Vest. In Romania, ea a fost raspandita pe aproape tot cuprinsul tarii, dar in efective relativ reduse, iar astazi este tot mai putin intalnita. Locurile preferate ale acestei broaste testoasesunt malurile lacurilor cu vegetatie acvatica bogata, precum si zonele mlastinoase, greu de strabatut de alte animale.Ii place foarte mult sa stea pe marginea apei, dar la cea mai mica alarma se arunca in apa si dispare . Este o specie foarte agila, deplasandu-se usor in apa, unde de altfel in mod obisnuit se si hraneste. Carnivor ferce, isi asteapta prada plutind printre vegetatia acvatica. Prada care se apropie este prinsa prin destinderea fulgeratoare a gatului si omorata rapid prin miscarile repetate ale mexilarelor. Dupa aceea, broasca testoasa se retrage sub apa, unde prada este sfasiata in bucati. Hrana acestor broaste o constituie: crustaceele, nevertebratele terestre, rozatoarele, chiar pasarile tinere, pesti, insecte, viermi si foarte rar, unele componente vegetale.
Aceasta specie ierneaza pe fundul apelor, o data cu sfarsitul toamnei si pana la inceputul lunii aprilie. La finele lunii mai sau inceputul lunii iunie, femela depune 3-16 oua de marimea oului de porumbel, in regiunile inundabile ale Deltei Dunarii, se urca uneori in salcii si depune ouale in pamantul afanat din scorburi, dar obisnuit pe mal, nu departe de luciul apei.
In mod obisnuit, toamna sau chiar primavara urmatoare, puii ies din oua, spargand coaja cu ajutorul unui dinte de eclozare de natura cornoasa, situat pe maxilarul superior. In captivitate, aceste testoase nu intra in hibernare in conditiile in care se tin la o temperatura ridicata , dar in acest caz necesita o ingrijire atenta din partea noastra.
Broasca testoasa de apa europeana este in prezent amenintata cu disparitia, datorita reduceii conditiilor naturale, a poluarii, a amenajarilor hidrologice si chiar a cruzimii unor oameni, fiind ocrotita de lege in toate tarile unde este prezenta.
evoluand de la o forma relativ rotunda la tineret, la o forma ovala la materialul adult.Membrele testoasei de apa sunt foarte puternice, in forma de coloana, cu labe puternice si palmate, prevazute cu gheare lungi si puternice, in numar de 5 la membrele anterioare si 4 la cele posterioare. Ca particularitate,putem mentiona ca ghearele sunt unite printr-o membrana interdigitala, care le permite deplasarea usoara in apa.Corpul este bine inchis intr-o carapace dura, osificata, acoperita cu placi de natura cornoasa. Placa anala a carapacei este intreaga, nedevizibila, coada scurta, fara terminatie cornoasa. De ambeleparti ale cozii, pe partea interna a coapselor, sunt prezenti cate un tubercul conic cornos.Culoarea este foarte variabila, cu tesutul de nuanta ce se extinde de la brun pana la negru, pe suprafata careia se gasesc raspandite mici pete sau linii de culoare galbena. Pe regiunea capului, a gatului si a membrelor se gasesc de asemenea pete de culoare galbena. Broasca testoasa de apa este raspandita pe un areal mare, ce cuprinde Europa, Asia Occidentala si Africa de Nord-Vest. In Romania, ea a fost raspandita pe aproape tot cuprinsul tarii, dar in efective relativ reduse, iar astazi este tot mai putin intalnita. Locurile preferate ale acestei broaste testoasesunt malurile lacurilor cu vegetatie acvatica bogata, precum si zonele mlastinoase, greu de strabatut de alte animale.Ii place foarte mult sa stea pe marginea apei, dar la cea mai mica alarma se arunca in apa si dispare . Este o specie foarte agila, deplasandu-se usor in apa, unde de altfel in mod obisnuit se si hraneste. Carnivor ferce, isi asteapta prada plutind printre vegetatia acvatica. Prada care se apropie este prinsa prin destinderea fulgeratoare a gatului si omorata rapid prin miscarile repetate ale mexilarelor. Dupa aceea, broasca testoasa se retrage sub apa, unde prada este sfasiata in bucati. Hrana acestor broaste o constituie: crustaceele, nevertebratele terestre, rozatoarele, chiar pasarile tinere, pesti, insecte, viermi si foarte rar, unele componente vegetale.
Aceasta specie ierneaza pe fundul apelor, o data cu sfarsitul toamnei si pana la inceputul lunii aprilie. La finele lunii mai sau inceputul lunii iunie, femela depune 3-16 oua de marimea oului de porumbel, in regiunile inundabile ale Deltei Dunarii, se urca uneori in salcii si depune ouale in pamantul afanat din scorburi, dar obisnuit pe mal, nu departe de luciul apei.In mod obisnuit, toamna sau chiar primavara urmatoare, puii ies din oua, spargand coaja cu ajutorul unui dinte de eclozare de natura cornoasa, situat pe maxilarul superior. In captivitate, aceste testoase nu intra in hibernare in conditiile in care se tin la o temperatura ridicata , dar in acest caz necesita o ingrijire atenta din partea noastra.
Broasca testoasa de apa europeana este in prezent amenintata cu disparitia, datorita reduceii conditiilor naturale, a poluarii, a amenajarilor hidrologice si chiar a cruzimii unor oameni, fiind ocrotita de lege in toate tarile unde este prezenta.
sâmbătă, 11 octombrie 2008
Delta Dunarii “unul dintre ultimele sanctuare ale naturii” este adesea denumita paradisul salbatic. Intr-un areal cu o suprafata de 4200 km patrati sunt inregistrate pana acum 3400 de specii din fauna acvatica, reprezentand 98% din speciile din Europa.
Din cele 280 de specii de pasari inregistrate in Delta Dunarii, 177 cuibaresc aici, unele dintre ele fiind protejate prin lege : Pelicanul comun si Pelicanul cret, Egreta mare si mica, Lebada muta, Cioc intorsul, Gasca cu gat rosu si inca multe altele. Descris din timpurile lui Herodot, pescuitul in Delta Dunariii se bazeaza pe abundenta speciilor de pesti ( CRAP, STIUCA, BIBAN, MORUN ), mamiferele, reptilele sunt prezente cu un numar impresionant de specii. Flora Deltei Dunarii, una dintre cele mai bogate din Europa, este caracterizata prin prezenta a 1150 specii, pornind de la nuferii galbeni si albi, la “padurile tropicale” Letea si Caraorman, cu liane si arbori batrani de peste 500 de ani. Adesea poti intalni insule plutitoare, plauri, formate din nenumarate specii de plante si care adapostesc o fauna bogata ( mistret, caine enot, bizami, vidre si nurci). Urmare a eforturilor depuse printre altii de Jacques Costeau si a sprijinului UNESCO importanta Deltei Dunarii ca zona “salbatica” este declararea ei ca Rezervatie a Biosferei.
Din cele 280 de specii de pasari inregistrate in Delta Dunarii, 177 cuibaresc aici, unele dintre ele fiind protejate prin lege : Pelicanul comun si Pelicanul cret, Egreta mare si mica, Lebada muta, Cioc intorsul, Gasca cu gat rosu si inca multe altele. Descris din timpurile lui Herodot, pescuitul in Delta Dunariii se bazeaza pe abundenta speciilor de pesti ( CRAP, STIUCA, BIBAN, MORUN ), mamiferele, reptilele sunt prezente cu un numar impresionant de specii. Flora Deltei Dunarii, una dintre cele mai bogate din Europa, este caracterizata prin prezenta a 1150 specii, pornind de la nuferii galbeni si albi, la “padurile tropicale” Letea si Caraorman, cu liane si arbori batrani de peste 500 de ani. Adesea poti intalni insule plutitoare, plauri, formate din nenumarate specii de plante si care adapostesc o fauna bogata ( mistret, caine enot, bizami, vidre si nurci). Urmare a eforturilor depuse printre altii de Jacques Costeau si a sprijinului UNESCO importanta Deltei Dunarii ca zona “salbatica” este declararea ei ca Rezervatie a Biosferei.
Flora si fauna in Delta Dunarii
Delta Dunãrii este situatã în sud-estul României, la gurile de vãrsare ale Dunãrii în 
Marea Neagrã. Delta Dunãrii este o formã de relief rezultatã din depunerile de mâl ºi nisip aduse de Dunãre, pe un teren cu pantã linã în condiþiile lipsei mareei ºi a acþiunii curenþilor litorali. Se caracterizeazã prin alternanþa de ape ºi uscat, prin florã ºi faunã deosebitã. Suprafaþa Deltei este de 7500 kmp din care 5800 pe teritoriul României. Clima Deltei este specificã, cu puþine precipitaþii, dar cu umezealã provenitã din evaporaþii, cu veri rãcoroase ºi cu ierni fãrã temperaturi foarte scãzute, dar vântoase.
Din punct de vedere al florei pentru Delta Dunãrii este specificã vegetaþia plutitoare iar biotopurile sunt diverse: mlaºtini stuficole, lacuri, plaur plutitor sau fix, pãduri de foioase, vegetaþie de grind cu sol sãrat, pãdure luxuriantã(Grindul Letea ,cu aspect tropical).
Ecositemul acvatic are la baza lanþului trofic fitoplanctonul, numeroase specii de alge brune, verzi ºi albastre ºi zooplanctonul cu care se hrãnesc organismele care trãiesc in mâl ºi pe fundul apei(nevertebrate, moluºte ca scoicile ºi melcii precum ºi stridii în zona maritimã, o mare varietate de viermi cum ar fi lipitorile ,cefalopodele, crustacee ca racii, garizii, crabii). Un sector foarte important este ocupat de vegetaþia acvaticã a cãrei bazã este stuful, constituit în plauri prin aglomerarea rãdãcinilor plutitoare(rizomi). Plaurul constituie elementul portant a celorlalte plante.
Stuful este o plantã perenã care acoperã 1500 de kmp din suprafaþa Deltei si este exploatat economic. Plante acvatice: nufãrul alb(Nymphaea alba), nufãrul galben, de o importanþã excepþionalã pentru depunerea icrelor animalelor acvatice. Stomatele sunt pe suprafaþa lucie a frunzelor polenizarea o asigurã insectele, fructul se coace în adânc iar seminþele plutesc. Seminþele nuferilor sunt agreate de pãsãri. Alte plante plutitoare: lintiþa(lemna), peºtiºoara(salvinia), precum ºi plante carnivore: urticularia ºi aldrovanda. Terenurile mlãºtinoase sunt acoperite cu papurã ºi rogoz, stânjenei galbeni(iris pseudacorus), izma de baltã, mãcriºul de apã, salcie cenuºie. Pe grindurile fluviale cresc plopi albi, plopi negri, mai multe specii de salcie, vâsc, cãtinã, mure, ciuperci, iar în apropierea mãrii pelinul, iarba sãratã, volbura de nisip. Pe Grindul Letea care este monument al naturii trãiesc: frasinul pufos, viþa sãlbaticã hamei, volburã, garoafa de nisip, obsiga, pipirigul stejarul brumãriu , pãducel, mãceº, corn, periploca graeca, cu aspect mediteranean.
Dintre insectele din regiune foarte bine reprezentaþi sunt þânþarii, buhaiul de baltã, mai multe specii de libelule, tãunii ºi ca o curiozitate în zona Letea scorpionul. Insectele acvatice sunt reprezentate de purecii de baltã, pãianjenii de apã ºi mai multe specii de fluturi.
Principala bogãþiei faunisticã a deltei este peºtele, reprezentat de peste 110 specii cum ar fi: crapul, somnul, avatul, plãtica, ºtiuca, babuºca, roºioara, caracuda, morun, nisetru, cega, pãstrugã, viza(Acipenseridae sturio, este un peºte rar întâlnit în apele noastre ), în lacuri întâlnim chefalul, labanul, ºalãul(care trãieºte in apele salmastre), bibanul, carasul. În dreptul gurilor Dunãrii se pot întâlni hamsiile, sardelele, hrana preferatã a rechinilor, amurul alb, þiparul, anghila, calcanul, lufarul, sânger. Unii peºti migreazã pentru a-ºi depune icrele spre exemplu scrumbia de Dunãre (Alosa pontica) ºi scrumbia albastrã, care intrã primãvara în cârduri pe râuri ºi pânã la izvoarele Dunãrii. La gurile Dunãrii trãieºte o specie micã de rechini, Squalus. Peºtii constituie o sursã importantã de hranã pentru pãsãri ºi mamifere acvatice. O parte din peºti migreazã din bãlþi în Dunãre ºi invers pentru hrãnire ºi reproducere.
Delta adãposteºte o bogatã faunã ornitologicã formatã din circa 300 de specii, în mod deosebit în cârduri mari venind de la mari depãrtãri: din nordul îngheþat ºi din afara Europei. Delta reprezintã un important loc de trecere ºi iernare. În anii „80 au fost numãrate 4 milioane de exemplare, grupate pe anotimpuri. O parte dintre pãsãri sunt specii sedentare: pescãruºii, piciorongul, stârcul, lãcarul cenuºiu, cufundacul, lopãtarul, cristeiul, fluierarul, stãncuþa, vulturul, ºoimul dunãrean, chirighiþa, bufniþa, vânturelul, liºiþa, gãinuºa de apã, prundaºii, porumbelul de scorburã, cãlifarul alb ºi corcodelul, pe lângã speciile comune pentru România: cioara, ciocãnitoarea, guguºtiucul, piþigoiul, vrabia, vulturul codalb. Majoritatea pãsãrilor fac parte din categoria pãsãrilor migratoare. Din Asia vin hoitarul alb, egreta mate, raþa roºie, lebãda, cormoranul mare. Din regiunea siberianã vin huhurezul mare 3 specii de raþe lebãda de iarnã, fluierarul negru ºi becaþina din regiunea arcticã trec in pasaj gârliþa, gâsca cu piept roºu, sitarul, raþa cu cap negru.
Din sud vin în deltã pelicanul comun ºi pelicanul roz (creþ), cocori, lãstunul de mal, barza albã, raþa cu ciuf. Schimbarea condiþiilor ecologice conduce la o deplasare a ponderii numerice din zonele centrale spre cele periferice: insula Sacalin, Grindul Lupilor, Histria. Lumea mamiferelor este bine reprezentarã: vidra, nurca, enotul, bizamul, ºobolanul de apã, nevãstuica, pisica sãlbaticã, nutria, vulpea ºi lupul de stuf adaptate bine mediului de plaur, se mai întâlnesc în zonele cu teren ferm mistreþul, dihorul, cãprioara, bursucul, ºi în iernile în care Dunãrea îngheþa, elanul în pãdurea Carorman. La gurile Dunãrii trãiesc delfini iar pe litoralul nordic foca cu burtã albã.
Regiunea de la gurile Dunãrii este bogatã în broaºte(5 specii), tritonul cu creastã,4 specii de ºopârle, ºerpi de apã ºi broaºte þestoase. În pãdurea Letea sunt vipere.
Influenþa mediului. În Delta dunãrii existã o varietate de biocenoze datoritã unei mari variaþii de mediu: ape curgãtoare(braþe ºi canale cu apã curgãtoare) lacuri ºi bãlþi, plauri plutitori, pãdure de foioase, grinduri nisipoase ºi sãrate, culturi agricole, ape salmastre. În unele zone sunt pãsãri ºi animale care s-au adaptat în mediul urban.
Clima este o climã de stepã temperatã moderatã de influenþa Mãrii Negre ºi a bãlþilor. Precipitaþiile sunt sub media anualã de 450 de mm, cu zãpezi puþine( 9 zile pe an la Sulina).
Fenomenul caracteristic deltei este vântul(peste 300 de zile pe an), iar toamna este ceaþã. Datoritã variaþiei încãlziri ºi rãcirii diferite a suprafeþelor de nisip ºi de apã se naºte o brizã diurnã cu efect local. Umiditatea relativã a aerului este mare. Dunãrea înghheaþã uneori iarna, iar bãlþile ºi lacurile îngheþã întotdeauna iarna, ceea ce afecteazã negativ lanþul trofic. O mare influenþã asupra ecosistemelor o are variaþia sezonierã a apelor care ridicã ºi coboarã nivelul în lacuri ºi bãlþi stimulând migraþia ºi reproducere animalelor acvatice ºi cuibãritul pãsãrilor. Delta Dunãrii este inclusã în Rezervaþia Biosferei monument al naturii protejat de UNESCO.
Marea Neagrã. Delta Dunãrii este o formã de relief rezultatã din depunerile de mâl ºi nisip aduse de Dunãre, pe un teren cu pantã linã în condiþiile lipsei mareei ºi a acþiunii curenþilor litorali. Se caracterizeazã prin alternanþa de ape ºi uscat, prin florã ºi faunã deosebitã. Suprafaþa Deltei este de 7500 kmp din care 5800 pe teritoriul României. Clima Deltei este specificã, cu puþine precipitaþii, dar cu umezealã provenitã din evaporaþii, cu veri rãcoroase ºi cu ierni fãrã temperaturi foarte scãzute, dar vântoase.Din punct de vedere al florei pentru Delta Dunãrii este specificã vegetaþia plutitoare iar biotopurile sunt diverse: mlaºtini stuficole, lacuri, plaur plutitor sau fix, pãduri de foioase, vegetaþie de grind cu sol sãrat, pãdure luxuriantã(Grindul Letea ,cu aspect tropical).
Ecositemul acvatic are la baza lanþului trofic fitoplanctonul, numeroase specii de alge brune, verzi ºi albastre ºi zooplanctonul cu care se hrãnesc organismele care trãiesc in mâl ºi pe fundul apei(nevertebrate, moluºte ca scoicile ºi melcii precum ºi stridii în zona maritimã, o mare varietate de viermi cum ar fi lipitorile ,cefalopodele, crustacee ca racii, garizii, crabii). Un sector foarte important este ocupat de vegetaþia acvaticã a cãrei bazã este stuful, constituit în plauri prin aglomerarea rãdãcinilor plutitoare(rizomi). Plaurul constituie elementul portant a celorlalte plante.
Stuful este o plantã perenã care acoperã 1500 de kmp din suprafaþa Deltei si este exploatat economic. Plante acvatice: nufãrul alb(Nymphaea alba), nufãrul galben, de o importanþã excepþionalã pentru depunerea icrelor animalelor acvatice. Stomatele sunt pe suprafaþa lucie a frunzelor polenizarea o asigurã insectele, fructul se coace în adânc iar seminþele plutesc. Seminþele nuferilor sunt agreate de pãsãri. Alte plante plutitoare: lintiþa(lemna), peºtiºoara(salvinia), precum ºi plante carnivore: urticularia ºi aldrovanda. Terenurile mlãºtinoase sunt acoperite cu papurã ºi rogoz, stânjenei galbeni(iris pseudacorus), izma de baltã, mãcriºul de apã, salcie cenuºie. Pe grindurile fluviale cresc plopi albi, plopi negri, mai multe specii de salcie, vâsc, cãtinã, mure, ciuperci, iar în apropierea mãrii pelinul, iarba sãratã, volbura de nisip. Pe Grindul Letea care este monument al naturii trãiesc: frasinul pufos, viþa sãlbaticã hamei, volburã, garoafa de nisip, obsiga, pipirigul stejarul brumãriu , pãducel, mãceº, corn, periploca graeca, cu aspect mediteranean.Dintre insectele din regiune foarte bine reprezentaþi sunt þânþarii, buhaiul de baltã, mai multe specii de libelule, tãunii ºi ca o curiozitate în zona Letea scorpionul. Insectele acvatice sunt reprezentate de purecii de baltã, pãianjenii de apã ºi mai multe specii de fluturi.
Principala bogãþiei faunisticã a deltei este peºtele, reprezentat de peste 110 specii cum ar fi: crapul, somnul, avatul, plãtica, ºtiuca, babuºca, roºioara, caracuda, morun, nisetru, cega, pãstrugã, viza(Acipenseridae sturio, este un peºte rar întâlnit în apele noastre ), în lacuri întâlnim chefalul, labanul, ºalãul(care trãieºte in apele salmastre), bibanul, carasul. În dreptul gurilor Dunãrii se pot întâlni hamsiile, sardelele, hrana preferatã a rechinilor, amurul alb, þiparul, anghila, calcanul, lufarul, sânger. Unii peºti migreazã pentru a-ºi depune icrele spre exemplu scrumbia de Dunãre (Alosa pontica) ºi scrumbia albastrã, care intrã primãvara în cârduri pe râuri ºi pânã la izvoarele Dunãrii. La gurile Dunãrii trãieºte o specie micã de rechini, Squalus. Peºtii constituie o sursã importantã de hranã pentru pãsãri ºi mamifere acvatice. O parte din peºti migreazã din bãlþi în Dunãre ºi invers pentru hrãnire ºi reproducere.
Delta adãposteºte o bogatã faunã ornitologicã formatã din circa 300 de specii, în mod deosebit în cârduri mari venind de la mari depãrtãri: din nordul îngheþat ºi din afara Europei. Delta reprezintã un important loc de trecere ºi iernare. În anii „80 au fost numãrate 4 milioane de exemplare, grupate pe anotimpuri. O parte dintre pãsãri sunt specii sedentare: pescãruºii, piciorongul, stârcul, lãcarul cenuºiu, cufundacul, lopãtarul, cristeiul, fluierarul, stãncuþa, vulturul, ºoimul dunãrean, chirighiþa, bufniþa, vânturelul, liºiþa, gãinuºa de apã, prundaºii, porumbelul de scorburã, cãlifarul alb ºi corcodelul, pe lângã speciile comune pentru România: cioara, ciocãnitoarea, guguºtiucul, piþigoiul, vrabia, vulturul codalb. Majoritatea pãsãrilor fac parte din categoria pãsãrilor migratoare. Din Asia vin hoitarul alb, egreta mate, raþa roºie, lebãda, cormoranul mare. Din regiunea siberianã vin huhurezul mare 3 specii de raþe lebãda de iarnã, fluierarul negru ºi becaþina din regiunea arcticã trec in pasaj gârliþa, gâsca cu piept roºu, sitarul, raþa cu cap negru.
Din sud vin în deltã pelicanul comun ºi pelicanul roz (creþ), cocori, lãstunul de mal, barza albã, raþa cu ciuf. Schimbarea condiþiilor ecologice conduce la o deplasare a ponderii numerice din zonele centrale spre cele periferice: insula Sacalin, Grindul Lupilor, Histria. Lumea mamiferelor este bine reprezentarã: vidra, nurca, enotul, bizamul, ºobolanul de apã, nevãstuica, pisica sãlbaticã, nutria, vulpea ºi lupul de stuf adaptate bine mediului de plaur, se mai întâlnesc în zonele cu teren ferm mistreþul, dihorul, cãprioara, bursucul, ºi în iernile în care Dunãrea îngheþa, elanul în pãdurea Carorman. La gurile Dunãrii trãiesc delfini iar pe litoralul nordic foca cu burtã albã.Regiunea de la gurile Dunãrii este bogatã în broaºte(5 specii), tritonul cu creastã,4 specii de ºopârle, ºerpi de apã ºi broaºte þestoase. În pãdurea Letea sunt vipere.
Influenþa mediului. În Delta dunãrii existã o varietate de biocenoze datoritã unei mari variaþii de mediu: ape curgãtoare(braþe ºi canale cu apã curgãtoare) lacuri ºi bãlþi, plauri plutitori, pãdure de foioase, grinduri nisipoase ºi sãrate, culturi agricole, ape salmastre. În unele zone sunt pãsãri ºi animale care s-au adaptat în mediul urban.
Clima este o climã de stepã temperatã moderatã de influenþa Mãrii Negre ºi a bãlþilor. Precipitaþiile sunt sub media anualã de 450 de mm, cu zãpezi puþine( 9 zile pe an la Sulina).
Fenomenul caracteristic deltei este vântul(peste 300 de zile pe an), iar toamna este ceaþã. Datoritã variaþiei încãlziri ºi rãcirii diferite a suprafeþelor de nisip ºi de apã se naºte o brizã diurnã cu efect local. Umiditatea relativã a aerului este mare. Dunãrea înghheaþã uneori iarna, iar bãlþile ºi lacurile îngheþã întotdeauna iarna, ceea ce afecteazã negativ lanþul trofic. O mare influenþã asupra ecosistemelor o are variaþia sezonierã a apelor care ridicã ºi coboarã nivelul în lacuri ºi bãlþi stimulând migraþia ºi reproducere animalelor acvatice ºi cuibãritul pãsãrilor. Delta Dunãrii este inclusã în Rezervaþia Biosferei monument al naturii protejat de UNESCO.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
